Metode și abordări moderne în tratamentul osteoporozei
Osteoporoza este una dintre cele mai comune afecțiuni ale sistemului osos, iar la nivel global, este o boală care afectează nu mai puțin de 1 din 10 femei de peste 60 de ani, sau 1 din 5 persoane în vârstă de peste 70 de ani.
Este o afecțiune, des întâlnită, care duce la scăderea rezistenței osoase și crește riscul apariției de fracturi sau traumatisme osoase, ce pot surveni chiar și după traumatisme ușoare. V-ați întrebat vreodată de ce foarte mulți vârstnici suferă fracturi serioase după căzături minore în propria casă? Răspunsul este dat de reducerea semnificativă a densității osoase, cauzată de modificări de ordin hormonal.
Apariția osteoporozei, după o anumită vârstă, este greu de prevenit. Cu toate acestea, tratamentul afecțiunii a evoluat semnificativ în ultimii ani, iar în 2026, există multiple metode moderne de reducere a impactului densității osoase scăzute, care reduc semnificativ riscul de complicații. Tratamentul modern al osteoporozei nu implică doar administrarea de calciu sau vitamina D, ci necesită o abordare personalizată de la A la Z, care trebuie să includă administrarea de medicamente moderne, precum și modificări ale stilului de viață.
Cuprins articol
Ce este osteoporoza și de ce necesită tratament personalizat?
Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin scăderea densității minerale osoase și deteriorarea structurii interne a sistemului osos, lucru care face ca oasele să fie mai predispuse la fracturi și mai puțin rezistente la traumatisme. Afectează în special femeile, iar în România nu mai puțin de 1 milion de persoane de peste 50 de ani suferă de această afecțiune.
Cum apare pierderea de masă osoasă?
Pierderea de masă osoasă apare în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, atunci când procesul de remodelare osoasă este dezechilibrat de modificări hormonale, iar activitatea osteoblastelor scade în raport cu acțiunea osteoclastelor. La nivel molecular, procesul de reînnoire osoasă este reglat de citokine și factori hormonali.
Sistemul RANKL, de exemplu, stimulează acțiunea osteoclastelor, în timp ce producția de osteoprotegerină împiedică activarea excesivă a acestora. În multe cazuri de osteoporoză expresia RANKL crește, iar nivelul de OPG scade, lucru care poate duce la o creștere a resorbției osoase și reducere a densității acestora. La fel, deficitul estrogenic specific menopauzei duce la producția de citokine proinflamatorii și afectează capacitatea osteoblastelor de a produce țesut nou.
Cine are risc mai mare de osteoporoză?
Riscul este mai crescut pentru:
- Femeile aflate la vârsta menopauzei
- Persoanele de peste 65 de ani
- Pacienții cu antecedente familiale de osteoporoză
- Persoanele ce consumă în mod regulat alcool sau tutun
- Pacienții ce au utilizat corticosteroizi pe o perioadă lungă
- Persoanele subponderale sau cele cu deficit de calciu și vitamina D
Diagnosticul corect: Primul pas către un tratament eficient
Osteodensitometria DXA
Osteodensitometria DXA este investigația standard pentru măsurarea densității țesutului osos și este o metodă non-invazivă și non-dureroasă care poate depista apariția osteoporozei încă stadiile timpurii ale afecțiunii. Aceasta se folosește de două fascicule de raze X, cu energii diferite, care scanează osul țintă și care determină calcularea densității minerale osoase prin compararea acestuia cu țesuturile moi adiacente. Rezultatul este exprimat printr-un scor T (T-score).
- T-score ≥ -1 → normal
- între -1 și -2,5 → osteopenie
- ≤ -2,5 → osteoporoză
Analize utile înainte de stabilirea tratamntului
Concomitent cu efectuarea osteodensitometriei DEXA și începerea tratamentului, medicul dumneavoastră endocrinolog poate recomanda efectuarea unor analize de sânge precum:
- Calciu seric
- Vitamina D
- Fosfor
- PTH
- Markeri ai metabolismului osos
- Funcția renală
- Analize hormonale sau endocrine, dacă există suspiciuni asociate.
Obiectivele tratamentului modern în osteoporoză
Obiectivul principal al medicilor noștri specialiști va fi încetinirea pierderii osoase și prevenirea complicațiilor, în special a fracturilor de fragilitate. Printr-un plan de tratament personalizat, specialiștii noștri vor încerca să reduca pierderea densității osoase, să stimuleze formarea de os nou, să îmbunătățească mobilitatea pacienților, precum și să prevină apariția unor fracturi ce pot să dea planul de tratament peste cap.
Tratamente medicamentoase utilizate în osteoporoză
Tratamentul farmacologic este individualizat în funcție de:
- Scorul T conform examenului efectuat prin osteodensitometrie DXA
- Istoricul și vârsta pacientului
- Statusul hormonal
- Prezența bolilor cronice
Terapiile actuale, utilizate în domeniul medical, sunt împărțite în:
- Medicamente antiresorptive
- Terapii anabolice osoase
- Terapii care au un mecanism dual
Bifosfonații
Aceștia reprezintă principala linie terapeutică pentru majoritatea formelor de osteoporoză avansată. Bifosfonații sunt o clasă specială de medicamente care au afinitate crescută pentru hidroxiapatita osoasă și se depun pe suprafața țesutului osos, reducând astfel activitatea osteoclastelor și scăzând, prin urmare, turnoverul osos.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici
Această clasă de medicamente pentru osteoporoză acționează asupra receptorilor estrogenici și sunt utilizate în special în cazul femeilor aflate în postmenopauză care suferă de scăderi ale densității osoase cauzate de modificări preponderent hormonale.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici, precum raloxifenul, pot să reducă activitatea osteoclastelor și să reducă resorbția osoasă. Cu toate acestea, SERM nu este recomandat pentru pacientele cu TVP, iar efectele asupra endometrului pot fi diferite față de terapia hormonală clasică.
Terapia hormonală de substituție
Deficitul estrogenic postmenopauză poate activa producția excesivă a osteoclastelor prin sistemul RANKL. Terapia hormonală de substituție poate să mențină echilibrul remodelării osoase și să reducă activitatea osteoclastelor. Cu toate acestea, orice tratament de substituție hormonală necesită o evaluare detaliată a istoricului medical al pacientei și o serie de consultații de specialitate efectuate în cadrul clinicii noastre.
Terapii moderne: Anticorpi monoclonali și tratamente anabolice
Denosumab
Denosumab, este un anticorp monoclonal care acționează prin blocarea acțiunii proteinei RANKL. Este administrat injectabil și este recomandat pacienților cu un scor T ridicat sau persoanelor care nu tolerează alte tipuri de tratamente.
Romosozumab
Romosozumab este un anticorp monoclonal anti-sclerostină cu mecanism dual, care poate scădea atât activitatea osteoclastelor, cât și să stimuleze activitatea osteoblastelor. Studiile de specialitate au arătat că Romosozumab este mai eficient în creșterea densității osoase decât alte tratamente similare și este deci indicat pacienților în stadii avansate ale bolii care nu au răspuns la alte tratamente.
Teriparatida și alte terapii anabolice
Teriparatida este un agent anabolic care este utilizat pentru tratarea osteoporozei severe, în special pentru femei aflate la postmenopauză. Terapiile anabolice pot fi eficiente în stadiile avansate ale bolii, dar trebuie în general utilizate numai pentru perioade limitate și să fie însoțite de tratamente antiresorbtive.
Rolul calciului, vitaminei D și al nutriției în tratamentul osteoporozei
Nutriția joacă un rol important în menținerea sănătății osoase și susținerea eficienței tratamentului. Pe lângă calciu și vitamina D, organismul are nevoie și de:
- Proteine
- Magneziu
- Vitamina K
- Fosfor
- Zinc
O alimentație sănătoasă poate să contribuie la menținerea structurii osoase și musculare, precum și să întârzie apariția simptomelor specifice osteoporozei.